Pentru un actor consacrat si un regizor la inceput de drum, Horaţiu Mălăele este un tip 'cool', genul de om cu care un banal interviu se poate transforma oricand într-o aventură. Mălăele este unul dintre puţinii actori din România care face dintr-o piesă de teatru un real succes, şi nu viceversa. Maestrul a dialogat în exclusivitate cu Libertatea.ro despre criza prin care trece România, despre cea mai dragă replică, ori despre impactul pe care l-a avut asupra sa scena de sex cu Jojo din pelicula "Poker".Domnule Mălăele, acesta este primul interviu pe care îl acordaţi unui ziar de tip tabloid?
Domnule Claudiu Petrişor, nu am preconcepţii. Eu nu dau interviuri în funcţie de înălţimea sau de lăţimea ziarelor. Răspund curiozităţii tuturor, evident cu prudenţa omului care nu vrea să-i fie violată graniţa bunului simţ. Am spus odată unui ziar ne-tabloid că "ar fi necesară o infuzie tinerească la nivelul teatrelor pentru a face să dispară lehamitea şi boşorogeala".
Drept răspuns, ulterior, un căpcăun a titrat: "Mălăele doreşte să alunge din teatre pensionarii şi boşorogii". Iată o formă de micţiune pseudo-ziaristică care mă face să fiu, cum spuneam, măcar circumspect.
Citiţi presa de tip tabloid?
Citesc orice.
"Mama şi-a îmbogăţit repertoriul de înjurături"
Resimtiţi criza financiară?
Sintagma asta e mult prea pretenţioasă pentru leafa unui artist bugetivor. Dacă zeama pe care o primesc ţine de "financiar" atunci, da, o resimt. Dar mult mai drastic resimt mânia mamei mele pensionare, care şi-a îmbogăţit repertoriul de înjurături şi blesteme.
Încotro se îndreaptă cinematografia din România anului 2010? Credeţi că e pe o pantă ascendentă?
Încotro se îndreaptă nu ştie nimeni. Până acum am reuşit să stârnim curiozitate şi compasiune cu poveştile mizeriei şi nenorocirilor noastre trecute şi absurde. A fost redescoperită o formula stilistică minimalistă, care a adunat nişte premii esenţiale şi a legat o grupare entuziastă şi refractară la sistem.
Lucrurile sunt lăudabile în formă şi suspecte în fond. Pentru că, istoria a dovedit-o, soluţiile exclusiviste, ce nu îngăduie şi alte judecăţi de valoare, sunt vremelnice. Panta este ascendentă, dar, după câte ştiu, o pantă conţine un pericol ambivalent.
"În România, filmul 'Nunta mută' nu a fost difuzat mai nicăieri"
Care ar fi argumentele pentru care un cinefil ar trebui sa meargă şi la filme româneşti?
Nu cred ca trebuie să biciuieşti oamenii să se ducă într-o parte sau alta. Argumentul esenţial ar fi ca oferta să placă. Spunea Picasso "daca place, e artă". Dar ar fi absurd să placă ceva ce nu există.
Uite, filmul meu "Nunta Mută": a făcut cronici excepţionale în Franţa, a obţinut locul doi în vânzarea de dvd-uri a unui film străin, am fost invitat de Michael Moore în festivalul de la Michigan am luat premiul publicului la Bangkok, marele premiu la Terni, Italia şi a fost vândut în peste 25 de ţări. În România, fundamentaliştii băştinaşi i-au dat un premiu de machiaj şi nu l-au difuzat mai nicăieri. Se pare că, pentru a fi noi înşine, trebuie să plecăm puţin sau să plecăm de tot.
După ce aţi regizat "Nunta Mută", aţi fost comparat cu Kusturica...
Nu mă deranjază comparaţia, mă deranjază "comparatorii" şi mai ales lumea măruntă a băgătorilor de seamă, a catalogarilor, a celor care ştiu fără să poată, a căpuşelor investite. Eu cred că povestea impune stilul, aşa încât nu bănuiesc cu cine voi mai fi comparat la filmul următor, cu care voi intra în producţie iarna aceasta. Bănuiesc că va trebui să traversez multe filme până "să mi se reproşeze" că filmul seamănă cu Mălăele.
Continuare...
Tag-uri:
