Una dintre marile doamne ale Iasului a implinit ieri 101 ani. Nu este o centenara ca oricare alta, ci reprezinta un model. Un model al inteligentei, intelepciunii si al farmecului pe care nici varsta nu i l-a stins. Este sotia marelui fizician roman Stefan Procopiu ale carui teorii le-am studiat cu totii in liceu.Multi au auzit de magnetonul Bohr- Procopiu, pentru care savantul a fost cat pe ce sa ia premiul Nobel, dar putini stiu ca si-a traiat viata in Iasi.
In casa familiei Procopiu din Copou o mai gasim acum doar pe sotia savantului, care i-a supravietuit acestuia aproape 40 de ani, o doamna pe care nu au doborat-o greutatile vietii, dar careia varsta i-a infrant cea mai mare pasiune - cititul. Doamnei Rodica Procopiu nu-i dai nici pe departe cei 101 ani pe care-i implineste astazi. Dublu licentiata in filosofie si litere, vaduva marelui savant are insa o suferinta crunta de aproape 6 luni. Cataracta a lasat-o fara vedere si nu mai poate citi.
Rodica Procopiu: "In primul rand, nu mai pot citi si asta-i o lovitura groaznica. Lovitura cea mare a vietii, o prima lovitura, si o sa mai vie si altele. Asa e normal. Dupa o viata de munca, de pasiunea muncii, cu rezultate frumoase".
Daca ochii au lasat-o, inteligenta si spiritul sunt la fel de vii ca intotdeauna. Nu are prea multi vizitatori, dar cei care-i trec pragul stiu s-o pretuiasca la adevarata valoare. Multi o viziteaza pentru a afla amanunte deosebite sau lucruri necunoscute pana acum despre fizicianul Stefan Procopiu.
Vin si romani, dar mai ales straini.
Rodica Procopiu: "Da, a fost intr-adevar o persoana deosebita. Sunt vizitata de domni profesori, dar si de straini care cer informatii. S-a ajuns la dublarea operei lui stiintifice de capatai. Un randament platit scump privitor la sanatatea creatorilor".
Cat despre trecut? A fost frumos, dar viitorul e greu din toate punctele de vedere.
Rodica Procopiu: "Foarte frumos a fost trecutul, foarte frumos. Dar eu n-am pretentii. In rest, ma descurc, acopar asa, un nivel mijlociu, nu perfect. Nu se poate cand alte stratruri sociale sufera si ele mai mult. Eu recunosc situatia si nu-i frumos sa faci caz de asa ceva. Sunt straturi sociale care se lupta cu greutatile de acum. Dar ne supunem soartei".
Mare iubitoare de animale, acum nici catei nu mai are. Un caine a fost, de altfel, si primul cadou primit de la sotul ei.
Rodica Procopiu: "Aveam, nu mai sunt, s-au dus la mai bine".
In rest, doar amintirile i-au ramas. Asa ca tristetea de astazi e indulcita de frumusetea vietii de odinioara.
Rodica Procopiu: "Este inevitabil la varsta asta. Dar vezi realitatea cu ochii tristi ai privirii care nu mai poate cuprinde".
Singura care o mai ajuta este o ruda prin alianta, care locuieste in Bucium. Aceasta vine ori de cate ori venerabila doamna o cheama.
"Cand e nevoie, imi da telefon telefon. Hai, Liana. Hai, Liana. Ma urc in maxi-taxi sau in 43 barat si vin".
Rodica Procopiu s-a nascut la Botosani. Ramasa vaduva de tanara, l-a cunoscut pe Stefan Procopiu la Chisinau, in 1942. Profesoara l-a cucerit pe marele fizican, burlac inrait, spunandu-i numele unui pictor, de care el nu- si amintea. In prezent, de existenta savantului la Iasi aminteste doar o placa memoriala de pe un perete al casei din Copou.
telem.ro
