Intr-un spatiu larg, cotidianul francez Le Monde se apleaca aspura represiunii comuniste, un regim totalitar care controla viata fiecarui individ, pana in cele mai mici intimitati si care a reusit sa distruga increderea romanilor unul in celalalt acum, chiar si la 20 de ani dupa revolutie. Deschiderea arhivelor Securitatii, produsa cu intarziere, a scos la iveala retelele de spionaj si multi dintre cei care si-au vazut dosarul au constatat ca cei care i-au denuntat au fost prietenii apropiati, vecinii sau chiar membri ai familiei.Le Monde reia istoria unui disident roman, Vasile Gavrilescu, care a fost de doua ori intemnitat in inchisorile comuniste. "Este un supravietuitor, un fel de baobab, care rezista la temperaturi insuportabile", il descriu jurnalistii francezi pe cel care a fost inchis alaturi de elita politica si culturala a Romaniei, ajungand astfel, ironic, ca tocmai in temnita sa primeasca o educatie solida, invatand pana si limba franceza. La Craiova, alaturi de viitoarea sotie, Aurora, Vasile pune bazele unei retele clandestine. Denuntati si arestati doi ani mai tarziu, Aurora este condamnata la 12 de ani, iar Vasile la 22 de temnita. "Am avut ocazia sa beneficiez de o frumoasa educatie in inchisoare, alaturi de ministri, de aristocrati, de intelectuali, de persoane venite de la Sorbonna si Oxford", explica acesta.
Iesit din inchisoare in 1964, in acelasi timp cu sotia lui, Vasile Gavrilescu o regaseste pe aceasta distanta. Devine electrician, dar Securitatea ii face viata imposibila. Incearca sa fuga singur, traversand Dunarea, dar este prinspe malul iugoslav si predat autoritatilor romane, contra unui vagon de sare. Este condamnat la sapte ani, iar la iesire, dupa trei ani si jumatate, isi cunoaste fiica nascuta cat el era in detentie. Incepe sa scrie, pentru a se elibera de ura fata de regim.
Pe 23 noiembrie 1972, agentii de Securitate ii perchezitioneaza apartamentul, in urma unei scrisori anonime care il acuza de trafic cu pietre pretioase. Securistii ii gasesc manuscrisele ascunse bine, pe fundul dublu al unui sertar. In 1985, retragandu-i-se cetatenia romana, se muta la Paris, cu Aurora si cei doi copii. Aurora moare in 1991, iar doi ani mai tarziu, Gavrielescu revine in Romania.
La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea sa isi vada dosarul personal de la Securitate. Dupa ani de solicitari, in noimbrie 2001, isi citeste dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele racapata chip, pentru ca afla ca Aurora semnase un formular de colaborare, iar dupa eliberarea din inchisoare informase Securitate cu privire la deplasarile, intentiile si scrierile lui. Perchezitia in apartament, descoperirea ascunzatorii cu manuscrise, toate i se datorau. " Dosarul continea lista a 43 de persoane, prieteni, cunostinte. colegi, vecini. "Toata lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peste in acvariu", comenteaza Gavrilescu, care a scris17 carti, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefica a vechiului "sistem tortionar".
Este greu sa explici amploarea raului, la 20 de ani dupa, sa restitui cu fidelitate teama, intimidarea si represiunea politiei politice din Romania. In vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fara niciun proces."A fost o experienta totalitara unica. Ceausescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriana, politia sa secreta nesupusa Moscovei", explica pentru Le Monde Vladimir Tismaneanu, presedintele Comisiei prezidentiale pentru studiul dictaturii comuniste.
Problema mai mare, transeaza jurnalistii francezi, este aceea ca nici dupa prabusirea dictaturii, romanii nu si-au reglat conturile cu trecutul: "Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de doua ori presedinte. Iliescu a mizat nu pe transparenta vis-a-vis de crimele trecutului, ci pe uitare. Fara a tine vreun discurs nostalgic, el a vrut sa intoarca pagina, sa o arda", . "El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes sa deschida cutia Pandorei", este citat in articol Alexandru Gussi, istoric si consilier al actualului presedinte, Traian Basescu. Dar trecutul s-a impus in cele din urma dezbaterii publice. In 1999 a fost creat CNSAS, fara a obtine insa gestionarea intregii arhive, incredintata succesorului Securitatii, SRI. "Trebuia sa vina anul 2004 pentru ca Romania sa isi infrunte demonii", cand actualul presedinte, Traian Basescu, a creat comisia Tismaneanu si a condamnat solemn, in fata Parlamentului, comunismul.
Intarzierea enorma si lipsa vointei de a deschide arhivele Securitatii explica continuitatea la putera a personalului din vechiul regim. "Putem fi in acelasi timp o dansatoare si un elefant? Raspunsul este: evident da", spune trist Germina Nagat, de la CNSAS. Aceasta povesteste ca erau intre 10.000 si 15.000 de ofiteri de la Securitate la finele anului 1980. Multi au obtinut certificate de revolutionari, care le-au dat privilegii la iesirea la pensie. Ei sunt in parlament, in presa, in administratie. Au informat, redactat rapoarte, sau chiar mai rau, au facut parte din aparatul de represiune. "Am identificat mai mult de 400 de suspecti pentru torturi si asasinate. Niciunul nu a fost cercetat. Condamnarea comunismului a fost utilizata doar intr-o maniera politica", spune Marius Oprea, care conduce Institutul de investigare a crimelor comunismului. Din precautie, sotia si fiul locuiesc in Germania. "Sunt un tip normal cu o calitate speciala: sunt incapabil sa uit ceea ce s-a intamplat familiei mele in trecut", este crezul lui Oprea. Timp de trei saptamani, in septembrie, el a parcurs muntii pentru a identifica tarani impuscati fara proces, la inceputul anilor 50. "Comunismul nu a disparut, el s-a privatizat, Copiii, fiicele, nepotii ofiterilor sunt in varful adminiatratiilor, intreprinderilor. Este un sistem dificil de cuantificat, de genul mafiot", explica Oprea.
Unul dintre persoajele cele mai controversate, la adapostul afacerilor si al politicii, este Dan Voiculescu, scrie Le Monde in finalul articolului. Proprietar al mai multor posturi de televiziune, el face obiectul unei anchete a CNSAS, care a demonstrat legaturile lui cu Securitatea. Le Monde a incercat sa vorbeasca cu Dan Voiculescu, dar raspunsul biroului de presa a fost scurt: "Subiectul nu ne intereseaza, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu este grija noastra".
SURSA: Ziarul de Iasi
Iesit din inchisoare in 1964, in acelasi timp cu sotia lui, Vasile Gavrilescu o regaseste pe aceasta distanta. Devine electrician, dar Securitatea ii face viata imposibila. Incearca sa fuga singur, traversand Dunarea, dar este prinspe malul iugoslav si predat autoritatilor romane, contra unui vagon de sare. Este condamnat la sapte ani, iar la iesire, dupa trei ani si jumatate, isi cunoaste fiica nascuta cat el era in detentie. Incepe sa scrie, pentru a se elibera de ura fata de regim.
Pe 23 noiembrie 1972, agentii de Securitate ii perchezitioneaza apartamentul, in urma unei scrisori anonime care il acuza de trafic cu pietre pretioase. Securistii ii gasesc manuscrisele ascunse bine, pe fundul dublu al unui sertar. In 1985, retragandu-i-se cetatenia romana, se muta la Paris, cu Aurora si cei doi copii. Aurora moare in 1991, iar doi ani mai tarziu, Gavrielescu revine in Romania.
La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea sa isi vada dosarul personal de la Securitate. Dupa ani de solicitari, in noimbrie 2001, isi citeste dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele racapata chip, pentru ca afla ca Aurora semnase un formular de colaborare, iar dupa eliberarea din inchisoare informase Securitate cu privire la deplasarile, intentiile si scrierile lui. Perchezitia in apartament, descoperirea ascunzatorii cu manuscrise, toate i se datorau. " Dosarul continea lista a 43 de persoane, prieteni, cunostinte. colegi, vecini. "Toata lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peste in acvariu", comenteaza Gavrilescu, care a scris17 carti, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefica a vechiului "sistem tortionar".
Este greu sa explici amploarea raului, la 20 de ani dupa, sa restitui cu fidelitate teama, intimidarea si represiunea politiei politice din Romania. In vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fara niciun proces."A fost o experienta totalitara unica. Ceausescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriana, politia sa secreta nesupusa Moscovei", explica pentru Le Monde Vladimir Tismaneanu, presedintele Comisiei prezidentiale pentru studiul dictaturii comuniste.
Problema mai mare, transeaza jurnalistii francezi, este aceea ca nici dupa prabusirea dictaturii, romanii nu si-au reglat conturile cu trecutul: "Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de doua ori presedinte. Iliescu a mizat nu pe transparenta vis-a-vis de crimele trecutului, ci pe uitare. Fara a tine vreun discurs nostalgic, el a vrut sa intoarca pagina, sa o arda", . "El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes sa deschida cutia Pandorei", este citat in articol Alexandru Gussi, istoric si consilier al actualului presedinte, Traian Basescu. Dar trecutul s-a impus in cele din urma dezbaterii publice. In 1999 a fost creat CNSAS, fara a obtine insa gestionarea intregii arhive, incredintata succesorului Securitatii, SRI. "Trebuia sa vina anul 2004 pentru ca Romania sa isi infrunte demonii", cand actualul presedinte, Traian Basescu, a creat comisia Tismaneanu si a condamnat solemn, in fata Parlamentului, comunismul.
Intarzierea enorma si lipsa vointei de a deschide arhivele Securitatii explica continuitatea la putera a personalului din vechiul regim. "Putem fi in acelasi timp o dansatoare si un elefant? Raspunsul este: evident da", spune trist Germina Nagat, de la CNSAS. Aceasta povesteste ca erau intre 10.000 si 15.000 de ofiteri de la Securitate la finele anului 1980. Multi au obtinut certificate de revolutionari, care le-au dat privilegii la iesirea la pensie. Ei sunt in parlament, in presa, in administratie. Au informat, redactat rapoarte, sau chiar mai rau, au facut parte din aparatul de represiune. "Am identificat mai mult de 400 de suspecti pentru torturi si asasinate. Niciunul nu a fost cercetat. Condamnarea comunismului a fost utilizata doar intr-o maniera politica", spune Marius Oprea, care conduce Institutul de investigare a crimelor comunismului. Din precautie, sotia si fiul locuiesc in Germania. "Sunt un tip normal cu o calitate speciala: sunt incapabil sa uit ceea ce s-a intamplat familiei mele in trecut", este crezul lui Oprea. Timp de trei saptamani, in septembrie, el a parcurs muntii pentru a identifica tarani impuscati fara proces, la inceputul anilor 50. "Comunismul nu a disparut, el s-a privatizat, Copiii, fiicele, nepotii ofiterilor sunt in varful adminiatratiilor, intreprinderilor. Este un sistem dificil de cuantificat, de genul mafiot", explica Oprea.
Unul dintre persoajele cele mai controversate, la adapostul afacerilor si al politicii, este Dan Voiculescu, scrie Le Monde in finalul articolului. Proprietar al mai multor posturi de televiziune, el face obiectul unei anchete a CNSAS, care a demonstrat legaturile lui cu Securitatea. Le Monde a incercat sa vorbeasca cu Dan Voiculescu, dar raspunsul biroului de presa a fost scurt: "Subiectul nu ne intereseaza, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu este grija noastra".
SURSA: Ziarul de Iasi
Tag-uri:
