Reducerea salariilor de la stat i-a lovit pe toti bugetarii, dar a reprezentat o adevarata catastrofa pentru angajatii Directiei de Asistenta Sociala de la Iasi. Lasati anterior ordonantei fara sporuri si fara indemnizatii, cu leafa apoi redusa cu 25%, angajati cu facultate si masterat au ajuns sa cistige cit un somer. Multi dintre ei au ajuns sa aiba rate mai mari ca salariul. Parintii si chiar bunicii sint sursa de bani pentru supravietuire pina si pentru unii directori din cadrul Directiei.Scaderea salariilor a determinat un adevarat exod al angajatilor de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi. De la inceputul anului si-au dat demisia sau au plecat in concediu fara plata aproximativ 120 din cei 2.800 de angajati si asistenti maternali din Directie. Cei care au ramas incearca sa supravietuiasca cu salarii la limita saraciei. Angajati cu studii superioare, cu ani de vechime in munca, isi fac bagajele si pleaca fara sa se uite inapoi. Dupa ce a terminat o facultate de profil si chiar un master in domeniu, o tinara de 23 de ani, asistenta sociala in Centrele pentru persoane cu handicap din Hirlau, a ajuns sa ridice in ziua de plata 490 de lei. Deja isi cauta de lucru in alta tara. Multi altii fac acelasi lucru.
Leafa, 490 lei, naveta - 300 lei
Mihaela Sandu (FOTO) are 23 de ani si in 2008 a terminat Facultatea de Asistenta Sociala din Bucuresti in luna iulie. In luna noiembrie a aceluiasi an a fost angajata pe post de asistent social la Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, la centrele Revis din Hirlau, centre specializate in ingrijirea persoanelor cu handicap psihic. Tinara a absolvit si cursurile unui master in sociologie la Iasi, insa a continuat sa faca naveta la Hirlau in tot acest timp.
Pina in momentul in care salariile bugetarilor au scazut cu 25%, Mihaela reusea sa se descurce cu banii, ajutata fiind si de parintii sai din Braila. Lucrurile s-au schimbat insa dramatic in momentul in care si-a luat salariul diminuat. "Inainte aveam cam 800 de lei, pentru ca se mai adauga si o indemnizatie pentru hrana si imbracaminte pe care o luau toti angajatii din DGASPC. Dupa ce au taiat salariile am ramas cu 490 de lei in mina. Cum sa ma descurc daca eu dau 300 de lei numai pe naveta pina la Hirlau?", spune nemultumita Mihaela Sandu.
Desi initial locuia intr-un apartament cu chirie, lipsa banilor a determinat-o sa se mute intr-o alta locuinta care apartine unor rude si unde are mai putine cheltuieli. Chiar si aici insa au fost luni in iarna in care a avut de plata la intretinere 650 de lei. Singura ei salvare vine de la parinti, care continua sa-i trimita lunar bani sa poata rezista.
Tinara este insa ferm hotarita sa schimbe situatia in care se afla. "Nu e deloc usor sa faci ce facem noi. Lucram cu persoane cu handicap, oameni foarte dificili, cu care se colaboreaza greu. Mai fac si naveta, e obositor si stresant. Pentru acest salariu nu merita sa ramin in tara. Am cautat deja locuri de munca in Norvegia si Anglia si acum astept un raspuns de acolo. Daca imi gasesc loc de munca plec fara sa ma uit inapoi, pentru ca in Norvegia cel putin un salariu pentru un asistent social e de macar 1.000 de euro pe luna. Nu ma asteptam la asta cind am dat la facultate. Imi place domeniul in care lucrez, dar daca m-as fi angajat la un magazin probabil cistigam mai mult", a mai adaugat tinara asistenta sociala.
Continuare in "Ziarul de Iasi"
Tag-uri:
